- becísnic
- adj. m., s. m., pl. becísnici; f. sg. becísnicã, pl. becísnice
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
becísnic
Look at other dictionaries:
becisnic — BECÍSNIC, Ă, becisnici, ce, adj., s.m. şi f. (pop.) 1.(Om) vrednic de compătimire, lipsit de personalitate, de inteligenţă şi de energie; ticăit2. 2. (Om) debil, slăbănog, neputincios, bolnăvicios. [var.: bicísnic, ă adj., s.m. şi f.] – Din sl … Dicționar Român
becisnicie — BECISNICÍE, becisnicii, s.f. (pop.) 1. Faptă de becisnic. 2. Starea omului becisnic. – Becisnic + suf. ie. Trimis de paula, 02.06.2002. Sursa: DEX 98 BECISNICÍE s. v. abjecţie, fărădelege, incapacitate, infamie, josnicie, mişelie, mârşăvie,… … Dicționar Român
neputincios — NEPUTINCIÓS, OÁSĂ, neputincioşi, oase, adj. 1. Care este lipsit de puterea de a face ceva, care nu are posibilitatea, capacitatea sau libertatea de a realiza ceva sau de a acţiona; incapabil. ♦ (Despre sentimente) Care se consumă inutil, care nu… … Dicționar Român
bicisnic — BICÍSNIC, Ă, adj., s.m. şi f. v. becisnic. Trimis de paula, 30.11.2008. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
bolnăvicios — BOLNĂVICIÓS, OÁSĂ, bolnăvicioşi, oase, adj. 1. Care se îmbolnăveşte uşor; gubav. ♦ (Ca) de bolnav. 2. fig. Care este atras irezistibil spre viciu, spre lucruri anormale sau exagerate. – Bolnav + suf. icios. Trimis de valeriu, 21.03.2003. Sursa:… … Dicționar Român
necapabil — ≠ capabil Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime NECAPÁBIL adj., s. 1. adj. incapabil, neputincios, prăpădit, slăbănog, (rar) impotent, (pop.) becisnic, nemernic, nevoiaş, nevolnic, (înv. şi reg.) sec, ticălos, (prin Munt. şi Olt.)… … Dicționar Român
nevoiaş — NEVOIÁŞ, Ă, nevoiaşi, e, adj. 1. Care este lipsit de mijloace materiale, care nu are nici cele necesare traiului; sărman, sărac; p. ext. care duce o viaţă grea; necăjit, muncit, trudit, nenorocit. 2. (pop.) Care este lipsit de vlagă, de putere,… … Dicționar Român
pusilanim — PUSILANÍM, Ă, pusilanimi, e, adj. (Franţuzism) Fricos. – Din fr. pusillanime. Trimis de oprocopiuc, 27.04.2004. Sursa: DEX 98 pusilaním adj. m., pl. pusilaními; f. sg. pusilanímă, pl. pusila … Dicționar Român
stricat — STRICÁT1 s.n. Faptul de a (se) strica. – v. strica. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 STRICÁT2, Ă, stricaţi, – te, adj. 1. (Despre obiecte, unelte, mecanisme) Care nu mai poate fi folosit, fiind defect, deteriorat. 2. (Despre… … Dicționar Român
ticălos — TICĂLÓS, OÁSĂ, ticăloşi, oase, adj., s.m. şi f. 1. (Persoană) care comite fapte reprobabile; nemernic. 2. (înv.) (Persoană) care se găseşte într o stare jalnică; (om) vrednic de milă, sărman, nenorocit. – Ticală (înv. mizerie , et. nec.) + suf.… … Dicționar Român
